Una din definițiile omului este: Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat.
Observați caracteristici care încep să ne lipsească?
Nu? atunci suntem pe drumul cel bun!
Să începem zic.
Omul ca ființă superioară.
Credeți că mai suntem ființe superioare când ne omorâm prin războaie și când decapităm televizat semeni nevinovați. Sau poate când suntem gata să pornim un război mondial pentru o bucată de pământ?
Da! Suntem ființe superioare pentru că avem tehnologie. Și la ce exact folosim această tehnologie? A, mi-am adus aminte, la nimic sau mai exact la foarte puțin. Uuu... deja ți s-a zburlit păru pe spate... da, hmmm... ce să spun, faptul că poți să faci poze cu telefonul mobil și să le salvezi în „nor” nu este chiar o realizare iar televizorul cu 200 de canale, te rog... Deci tehnologia a evoluat dar omul nu beneficiaza direct de acest lucru, din contră.
Au evoluat metodele prin care suntem urmăriți și analizați, aici incluzi atât aparate cât și programe.
Au evoluat tehnologiile prin care ni se restricționează accesul la informație (o nu, nu! mai marii internetului ne dau numai ce cred ei că avem nevoie să știm, vezi tu, au grijă de noi să nu ne aglomereze cu chestii neinteresante, în timp ce ne rup curu cu reclame și „împart” cu terți informații despre noi la greu).
Au evoluat tehnologiile care te bagă în șomaj... Ai simțit cumva în ultimii ani că este mai simplu să-ți găsești servici sau îți faci treaba în 6 ore câștigând aceiași bani? Hahahaha.... nu cred.
Vezi tu, practic, noi nu beneficiem decât de frimiturile tehnologiei.
Uită-te pe geam... ce plante vezi? Pomi? Hahaha ce fel de pomi? Cum se numesc? La ce poti sa-i folosești? Habar n-ai! Stai liniștit, nu ești singurul pentru că noi oamenii suntem ființe superioare și ființele superioare nu se ocupă cu astfel de lucruri.
Adevărul este că am pierdut abilitatea de a trăi în natură, am ajuns până acolo încât nici nu mai înțelegem natura. Ce rol are ea? A, mi-am adus aminte, natura are rolul de a fi exploatată. Putem și fără ea, doar suntem ființe superioare.
Omul ca ființă inteligentă.
Într-adevăr suntem fințe inteligente. Avem capacitatea să creăm și să dezvoltăm tot felul de „chestii” complicate, din păcate punctul de plecare pentru toate astea este unul greșit, banul. Peste 99% din ce creăm este pentru a produce bani. V-ați gândit vreodată ce am putea face dacă am fi conduși de ideea de a fi fericiți, de a ne respecta semenii și natura? Pun pariu că nici nu poți să-ți imaginezi ce ai putea face. De ce oare nu poți să-ți imaginezi măcar? Pentru că ființele inteligente sunt convinse că mai bine nu se poate.
În fapt peste tot pot fi observate dovezi ale inteligenței omului,iar aici nu mai pun la socoteală celebrele concursuri în care fințele inteligente mănâncă pînă li se face rău. Problema e că majoritatea dovezilor sunt umbrite de istețimea unui Beagle.
O altă dovadă a inteligenței omului este că se plictisește cu el însuși. Da, omul are nevoie de TV să nu moară de plictiseală. Oare cât de plictisiți erau oamenii înainte de invenția TV-ului? Crede-mă, se descurcau binișor...
Am avut curiozitatea să încerc să cites o traducere dupa unul din caietele de notițe ale lui Leonardo da Vinci cu privire la cum să redai în pictura ceea ce vede ochiul, nu am putut să-l termin pentru că este enervant de detaliat. Cu siguranță pot spune că Leonardo da Vinci nu s-a plictisit o oră în viața lui.
Plictiseala este cea mai clară dovadă a inteligenței umane.
Omul ca ființă socială.
Nu, nu ești o ființă socială dacă ai peste 150 de prieteni pe un așa zis site de socializare și nu, nu socializezi când pui poze cu ultimul rahat pe care ți l-ai cumpărat. Practic, mai știm ce înseamnă să fim sociali? Acum tinerii socializează în discoteci sau cluburi. Unde mai exact beau, se bâțîie pe o muzică „ciudată” care face practic imposibilă orice comunicare verbală, în speranța de a găsi ceva ce fute sau de a se face praf.
Mai există oameni care se mai întreabă „de ce” facem asta sau „de ce” se intîmplă aia? Nu cred.
Acum vă întreb, cine suntem și încotro ne îndreptăm?
by cp
8 Sep 2014