orbu, surdu, mutu

Suntem noi oare conștienți de ce se întâmplă în jurul nostru? Poate, câteodată, rareori, poate niciodată.
Asta nu reprezintă o problemă majoră în mod obișnuit. Oamenii se conformează zi de zi la această realitate superioară. Inconștiența zilnică se poate observa oriunde în jur.
Stăm cu ochii în televizor, computer și telefon, habar n-avem ce se întâmplă în jur. Suntem orbi.
Avem căștile în urechi chiar și pe stradă, asta ne face să fim puțin mai conștienți de mediul înconjurător decât un surd. Credeți-mă e mai important să asculți mp3-ul preferat, decât să auzi ce se întâmplă în jurul tău.
De ce devenim muți? pentru că așa e politicaly correct. Cineva a spus că este greșit să-ți comunici părerile cu persoane pe care nu le cunoști îndeajuns... Deci vorbim de vreme sau da, de vreme.
Chiar acum trăiesc o experiență edificatoare despre ce se întâmplă când pui la grămadă muți, surzi și orbi și le dai o treabă de făcut.
Se întâmplă că surzii urlă că văd ce se întâmplă. Orbii nu văd, dar îi aud pe surzi țipând și atunci ei țipa și mai tare ca nu cumva surzii să aibă dreptate. Mutul, vede ce se întâmplă, aude ce se urlă, dar nu vorbește. Pula mea, orbul urlă, surdul urlă, eu ce fac? Ar vrea să-i ia la palme. Conștient că nu îl va face niciodată pe orb să vadă și pe surd să audă, mutul închide ochii și-și astupă urechile.
Dragii mei, dacă sunteți surzi priviți nu vorbiți, dacă sunteți orbi ascultați nu vorbiți. Lăsații pe muți să vorbească, ei știu despre ce vorbesc.
Bine-nțeles surzii cred că aud, orbii cred că văd iar muții nu mai au de ce vorbi.

by c.p.

29 Ian. 2013 Furth, Germany

... și rași la coaie

Împrejurările au făcut ca în ultimul timp să particip la multe ședințe. Unele în care trebuie să vorbești, altele în care e bine să taci, unele în care știi ce spui, altele în care doar spui.
Cert este că tot participând prin ședințe am început să mă gândesc oare cum se rezolvau problemele prin 1813. Poate prestau ședințele prin telegraf, dar nu cred. Poate nici nu făceau ședințe pe vremea aia. Poate că atunci oameni care nu știau să rezolve o problemă tăceau, și atunci cine vorbea... știa.
Acum avem telephones, faxes, scanners,laptops, mobile phones, internet, chat, online calendars, online meetings, online status, automatic replays, spreadsheets, pdfs, digital signatures, google, pula mea, nu mai continui. Cu astfel de tool-uri prin 1813 frații rezolvau problema instant.
Imaginați-vă o ședință în care se întreabă un rahat și singurii care vorbesc sunt exact cei care știu despre ce e vorba. Problemă rezolvată in 3 min. Nici un ceai nu-ți faci în timpul ăsta.

Astăzi toată lumea trebuie să demonstreze. Adică să nu afle lumea că ei defapt nu știu. Nu că ar fi proști. Și uite așa ajung neștiutorii să fie gălăgioși. În ședințele de astăzi nu este permis să spui că nu știi. Trebuie să vorbești, nu contează dacă știi sau nu, treaba e să nu se prindă ceilalți. Dacă ești dibaci, îi convingi pe toți că tu vorbești la subiect.
Astăzi toți vorbesc, nimeni nu ascultă. Toți au păreri, nimeni nu știe cu siguranță. Multe trebuiesc făcute și întotdeauna de ceilalți.
Este un fel de teatru radiofonic pe care nimeni nu vrea să-l asculte.
Chiar azi s-a întâmplat ca un coechipier de ședință să vorbească 10 minute, după care s-a oprit și a întrebat „Care era întrebarea?!”. Curat vă spun, astea-s ședințele pulii.

A venit vremea pulilor proaste de gura, a bărbaților epilați pe piept și rași la coaie.
Sau așa a fost întotdeauna?

by c.p. 

16 ian. 2013 Furth, Germany

1+1=pula mea

Există momente când socoteala noastră nu se potrivește cu realitatea.
Fie că este vorba de viața privată, serviciu sau orice altceva.
De obicei, când vrem să realizăm ceva, încercăm să planificăm totul în cele mai mici detalii. Alții, care cunosc matematica universului nu planifică nimic. Lasă totul să spunem așa la voia întâmplării, a universului, a divinității.
Întrebarea este cum este mai „bine” să procedăm?
Să planificăm toate detaliile, să ne încordăm în realizarea obiectivelor, să luptăm cu înverșunare pentru atingerea milestone-urilor (nu știu dacă e scris corect)?
Sau să ne relaxăm, să ne bucurăm de ce ni se oferă și să mergem acolo unde ne duce curentul? Poate chiar la destinația dorită.

Să luam un exemplu.
Să spunem că cineva, merge într-o țară străină să lucreze, cu scopul precis de a-și cumpăra o motocicletă. El neștiind matematica universului, are impresia că acest lucru se va întâmpla.
Ca prin minune, în doar câteva luni viața prietenului nostru ia niște întorsături interesante, iar motocicleta nu mai este o prioritate pentru el. Întâmplarea, universul sau divinitatea l-au dus pe o cărare mult mai luminoasă pentru sufletul lui, decât cea pe care el avea de gând să meargă.
Noul drum este atât de interesant încât prietenul nostru aproape că a și uitat de planul inițial, de planificări... de motocicletă.

Dragii mei cititori. „1+1=pula mea” este formula după care funcționează Universul. Totul în jurul nostru este supus aceleiași forțe. Atâta timp cât vă ghidați după această formulă orice este posibil.
Deși mai puțin cuprinzătoare, o traducere a acestei formule în limbajul elevat ar fi „1+1=orice e posibil”. 

pt. F.M.P. și povestea lui
by  c.p.
14 ian. 2013 Furth, Germany

basina cea interzisa

Imi place idee de a putea folosi un limbaj slobod. E simplu si firesc, mai mult decat atat te scapa de frustrarile cotidiene… Si e absolut adorabil sa iti spuna cineva sau si mai bine sa te barfeasca, uite cum vorbeste ala in prezenta unei domnisoare…ce frustrat ! Una la mana, domnisoara nu stie ce e aia pula…. bac el mai probabil ca da, si inca cum. A doua la mana, normal ca sunt frustrat…e logic sa fii frustrat. Cum sa nu fii frustrat intr-o tara in care Becali si un membru Hi-Q sunt in parlament ? E o problema cu cei care nu sunt frustrati, pentru ca s-au obisnuit cu anormalul.

De exemplu… mergi seara prin parc si vezi domnisoare singure care alearga intr-o penumbra pe langa tufe laturalnice pe unde trec alte persoane odata la 10-15 minute… Si te intrebi : Bah de unde atata tupeu pe asta ? Pai nu e chiar asa… mintea noastra de romani dresati ani la rand intr-o anormalitate in care in parc te alearga cainii sau 10 muncitori care vor sa te futa in toate gaurile…indiferent daca esti barbat sau femeie ne-a invatat prost ca o femeie care alearga singura prin parc noaptea are un tupeu de neam prost…

Frustrarea e normala si cum din pacate, daca vrei sa-ti mentii un loc bine platit trebuie sa te aliniezi cu principiile locului unde lucrezi..gen sa nu-ti bagi si sa-ti scoti odata la 5 minute in compania oricui din companie, sa tragi doar basini silentioare si nemirositoare, sa nu te scarpini la coie in prezenta domnisoarelor… stii tu, chestiile politically correct. Da trebuie sa te retragi undeva unde poti fi natural, unde te poti intoarce la radacini ca sa zic asa. Si atunci, ori dupa ce spargi usa biroului folosesti « pula » odata la trei cuvinte, ori scrii pe un blog.

O sa inchei cu paradoxul zilei de azi pentru mine… Daca 100% din populatia planetei se baseste, de ce nu este un lucru acceptat social?

by  Mandea
14 Ian. 2013, Bucuresti, Romania

pula cea mai lungă

De ce avem bude separate pentru femei și bărbați?
La prima impresie, noi bărbații, dorim să fie comune. Dar...
Bărbaților le place să aibă pula mare. Nu toți o au. Concursurile pe subiectul ăsta sunt rare, tocmai din acest motiv. Ce face fiecare cu pula lui nu ne privește aici.
Oricum, buda bărbaților este un loc unde femeile ar putea observa, fiecare cam cum stă, la pisoar.
Dacă stai cocoșat și suit pe el cu totu', clar e mică. Stai drept, relaxat și destul de departe de perete ca să nu te lovești când te uiți în jos, ești comod cu dimensiunea. Zâmbești șmecherește, o ții cu două mâini și o scuturi ca pe covor... ești șef.

La servici concursul ăsta devine foarte ciudat.
1.Cei care vor să se afirme, trag să arate că au pula mare, alții trag să nu se observe că e mică. Celor cu ștremeleagu mare li se dă de muncă și sunt apreciați. Celorlalți mai puțin că de, nu prea au cu ce.
2.Cei care v-or să-și câștige pâinea liniștiți afirmă întotdeauna că a lor e mică și neajutorată.
Uite așa, serviciul devine fără să vrei un concurs de puli.
Părerea mea este ca la angajare, fiecare să scrie in CV lungimea pulii. Angajații să fie organizați în echipe în funcție de grosime.
Aș spune că și emailul ar putea fi de genul penume.nume.dimensiune@...
În felul ăsta toată lumea ar știi exact unde se plasează și la ce să se aștepte. Am lucra mai relaxați și mai fericiți știind că șeful este pula cea mai lungă.

by c.p.
9 ian. 2013 Furth, Germany

pizda bătută cu urzici

Sper ca cititoarele, după ce văd titlul, să aibă curajul să continue.
Așa cum ar țipa o femeie altoită cu urzici pe labii, așa cred că ar urla ignoranții dacă neștiința ar durea.
Din nefericire cantitatea de neinformație este în creștere. Ca un fenomen neplăcut, ea tinde să se organizeze. Neinformația apare deseori ca o masă compactă.
Imaginați-vă un trotuar pe care sunt câțiva căcați de câine. E deranjant, dar poți totuși să mergi. Atunci când trotuarul este acoperit de căcat, este imposibil să treci fără să-ți intre în pantofi.
Ce părere aveți despre: calendaru maiaș, sfârșitul lumii, masonerie, Area 51,etc.? Și asta este doar vârful listei.
99,99% din cei ce au păreri despre cele de mai sus, sunt bazate pe nimic, poate doar pe ignoranță. Nu au nici cea mai vagă idee despre ce este vorba, dar vorbesc, scriu și își dau cu părerea.
Dragilor, aveți idee cum păreți în ochii celor care știu?
Nu vreau să mă repet, dar în loc să iubiți pizda voi o bateți cu urzici.
Un sfat pentru cei care au păreri. Nu fiți sursă de neinformație. 

by c.p.
2 ian. 2013 Furth, Germany