Împrejurările au făcut ca în ultimul timp să particip la multe ședințe. Unele în care trebuie să vorbești, altele în care e bine să taci, unele în care știi ce spui, altele în care doar spui.
Cert este că tot participând prin ședințe am început să mă gândesc oare cum se rezolvau problemele prin 1813. Poate prestau ședințele prin telegraf, dar nu cred. Poate nici nu făceau ședințe pe vremea aia. Poate că atunci oameni care nu știau să rezolve o problemă tăceau, și atunci cine vorbea... știa.
Acum avem telephones, faxes, scanners,laptops, mobile phones, internet, chat, online calendars, online meetings, online status, automatic replays, spreadsheets, pdfs, digital signatures, google, pula mea, nu mai continui. Cu astfel de tool-uri prin 1813 frații rezolvau problema instant.
Imaginați-vă o ședință în care se întreabă un rahat și singurii care vorbesc sunt exact cei care știu despre ce e vorba. Problemă rezolvată in 3 min. Nici un ceai nu-ți faci în timpul ăsta.
Astăzi toată lumea trebuie să demonstreze. Adică să nu afle lumea că ei defapt nu știu. Nu că ar fi proști. Și uite așa ajung neștiutorii să fie gălăgioși. În ședințele de astăzi nu este permis să spui că nu știi. Trebuie să vorbești, nu contează dacă știi sau nu, treaba e să nu se prindă ceilalți. Dacă ești dibaci, îi convingi pe toți că tu vorbești la subiect.
Astăzi toți vorbesc, nimeni nu ascultă. Toți au păreri, nimeni nu știe cu siguranță. Multe trebuiesc făcute și întotdeauna de ceilalți.
Este un fel de teatru radiofonic pe care nimeni nu vrea să-l asculte.
Chiar azi s-a întâmplat ca un coechipier de ședință să vorbească 10 minute, după care s-a oprit și a întrebat „Care era întrebarea?!”. Curat vă spun, astea-s ședințele pulii.
A venit vremea pulilor proaste de gura, a bărbaților epilați pe piept și rași la coaie.
Sau așa a fost întotdeauna?
by c.p.
16 ian. 2013 Furth, Germany
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu