Europa, ai belit carasu'!

O experiență edificatoare am avut în drumul meu spre România.
Am hotărât din varii motive să fac drumul Germania-România cu autocarul. Din nefericire pentru autocar, cuvântul românesc „rată” îi vine ca o mânușă, cuvânt pe care o să-l folosesc în continuare.
Experiența a început să scârțâie când, din rată, au coborât câțiva cetățeni europeni, de etnie Romă, ca să fumeze. Eu voi folosi termenul de „țigan”, pentru că ei înșiși se strigă așa.

Surpriza a venit când ne-am urcat în rată și am observat că 8 țigani stăteau pe 14 locuri. Din fericire, nu se așteptau la noi pasageri, și ultimele 2 bănci erau neocupate. Pot să vă spun, fără să exagerez, că filmele lui Emir Kusturica sunt poezie. Aici eram în real, cum s-ar zice.

Ne-am acomodat pe scaune, țiganii au urcat, s-au înjurat, au râs, rata s-a pus în mișcare și lumina s-a stins.

Drept vă spun, neașteptat de bine. Chiar mă gândeam, uite mă că ăștia mai umblați se mai cizelează. Învață și ei de pe unde umblă una alta. Cât mă gândeam eu așa, țiganii s-au băgat la somn. Imaginațiv-ă în rată, jumătate doar cu infracțiuni la activ, cealaltă jumătate mândrii și cu condamnări și niște excepții, noi 2 și fratele G. De unde stăteam eu vedeam jumătate de rată.

Drept vă spun era bine. Era liniște și bine. Mergeam spre România pe un drum european într-o mașină europeană, cu pasageri europeni. Un zâmbet mi-a apărut pe față, în 23 de ore o revăd pe mama. Aproape că adormisem, când un zgomot ciudat m-a adus la realitate. Un adidas a căzut pe culoarul dintre scaune. Da! Țiganul din fața mea se descălța.

Eram conștient că este o problemă de secunde. Mi-am trezit nevasta
- Ai parfum?
- Am, dar e în valiză? De ce?
- Am belit pula, s-a descălțat țiganu'!
- Hai mă... pe bune!?
atunci a lovit. A fost atât de puternic încât amândoi am dat capul într-o parte în același timp. Ea avea un șal care mai purta un iz de parfum. Cu șalul la nas m-am întors spre fratele G. Dormea. Mă gândesc... fericitu' a scăpat.
Atunci țiganu a început să se foiască, întinzând picioarele pe spătarul băncii unde stătea mă-sa. Din nefericire asta era la mai puțin de 1m de fratele G. Mă uit la el, nimic. Mă uit la țigan, se retrage pe banca lui. În momentul ala G. începe să tremure și sare în cur, cu ochii mari
- Ce pute-n halu asta?
- S-a descălțat țiganu'.
- Frate... ăsta ne omoară!
G. sare pe bancheta din spate, ultimele scaune din autocar. Scot din rucsac niște bomboane mentolate și o sticlă de 0.1 l de Jägermeister în care pusesem Whisky canadian și sar lângă el.
După ce ne-am sfătuit și dezinfectat, autocarul a oprit. Țiganul s-a încălțat. Aerul din exterior ne-a făcut bine.

Mă întreb cum se spune
- S-a descălțat romu! Este cetățean european. Are drepturi!
în limba franceză?(Fratele F. dacă ai chef și timp, lasă tu un comentariu anonim cu traducerea. Mersi.)

Și ca să exagerez, mă întreb, ce ar fi făcut niște cetățeni europeni de origine franceză dacă ar fi fost în locul nostru? Eu personal nu cred că ajungeau în România!

Hai vă pup și țineți minte, nu am ajuns nici la Passau...
Va urma...poate.

by c.p.

17 Feb. 2013 București, Romania.