Proaspăți aerisiți ne-am reluat drumul spre ieșirea din Germania. Lumina s-a stins, țiganii au tras iar la somn. Țiganul nostru a adormit încălțat. Am avut noroc.
Autocarul s-a oprit din nou, lângă Passau, într-o parcare. Șoferul ne-a anunțat să pregătim buletinele sau pașapoartele. Am început să zâmbesc. Eram sigur că se vor mai elibera câteva locuri. Țiganii au început să facă hărmălaie, mișto-uri, înjurături.
Doi polițiști nemți au urcat, liniște. Țiganii noștri viteji s-au transformat în iepurași. Ne-au luat buletinele, ne-au scotocit, pe câțiva i-a dat jos să-i caute mai intim, au căutat în poșete. Ce mai, tot tacâmul. Eu bucuros nevoie mare, mai-mai că le făceam cu mâna. Dar nemții sunt oameni calculați, nu au oprit nici un țigan. În final am plecat spre România în echipă completă.
Bine-nțeles la austrieci, alți polițiști, același spectacol. Din momentul ăsta, timp de o oră, am aflat exact ce drepturi au ei ca cetățeni și ce jigniți se simt de aceste intervenții.
Liniștea ne cuprindea ușor-ușor, când o țigancă a început să se laude cu păduchii ei. Păduchi care după cum spunea, nu sunt normali, sunt lați și cu coadă. Și acum când scriu parcă mă apucă mâncărimea. Aș fi băut ceva, să uit, dar nu mai aveam ce. Aș fi dormit, să nu mai știu, dar nu putem. Aș fi luat-o la fugă, dar încotro?
Țiganii s-au culcat, dar ăla din fața mea, care ocazional se dezbrăca la bustul gol să ne arate mușchii, a început să cânte. Cânta pe țigănește. Era mulțumit. Se întorcea în România cu autocarul. Plătise un loc, dar stătea pe două. Țigan bazat. Avea lire în buzunar, bănișori munciți. Venea de la Londra. Cine oare mai e ca el?
În Ungaria, țiganii s-au distrat. Nu vă gândiți că au jucat cărți între ei, nu. S-au distrat la cazino! Vă spun cinstit, țiganii se respectă. Au jucat alba-neagra la 200 euro mâna în parcare. Trebuie să fii țigan bogat să te distrezi. Bine-nțeles țiganii din rata erau unu mai bogat decât altu, ca-n povești. Grija dealerilor unguri pentru satisfacția clientelei române m-a impresionat până la lacrimi. Dacă nu aveai 200 de euro, mergea și telefonu' mobil.
Iar hărmălaie, iar mișto-uri, iar înjurături... și rata a plecat spre România.
 |
| Passau. Neamțu și iepurii. |
by c.p.
17 Feb. 2013 București, Romania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu